The Old Man and the Sea1

Bătrânul şi marea de Ernest Hemingway

                                   Ernest Hemingway

                                      

“Scriitorul adevărat este un om singur . Şi, pe măsură ce creşte în ochii celorlalţi, se cufundă tot mai mult in singurătate. Iar dacă este suficient  de bun , în fiecare zi e nevoit  să se confrunte cu eternitatea sau cu absenţa ei.

Pentru un scriitor adevărat ,fiecare carte este un nou început, o nouă încercare de a atinge ceva care rămâne mereu de  neatins. Misiunea lui este de a merge pe căi ce n-au mai fost umblate sau de a izbuti acolo unde alţii au dat greş.

Dar să scrii literatură nu înseamnă doar să spui cu alte cuvinte ceea ce deja  s-a spus – tocmai  pentru  că  au existat marii scriitori ai trecutului-  noi cei de astăzi  suntem nevoiţi să mergem mai departe decât am fi crezut vreodată că putem ajunge, să ieşim in larg, până când rămânem cu totul singuri.”

                     

                                                                            Ernest Hemingway

Ernest Miller Hemingway (n. 21 iulie 1899 – d. 2 iulie 1961), faimos romancier, nuvelist, realizator de povestiri (short stories în limba engleză), reporter de război, laureat al Premiului Pulitzer în 1953, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1954, probabil cel mai cunoscut autor american în întreaga lume.

Opera sa are ca sursă o experienţă de viaţă profundă şi originală şi relatează, conform concepţiei scriitorului, "lucrurile cele mai simple în modul cel mai simplu", într-o proză energică, aspră, dură, cu o mare economie a mijloacelor stilistice şi susţinută de un ton colocvial.

 Motivaţia Juriului Nobel

„ pentru măiestria artei narative, foarte recent demonstrată în «Bătrânul şi marea» şi pentru influenţa pe care a exercitat-o asupra stilului contemporan”

În luna octombrie a anului 1954, Ernest Hemingway a primit Premiul Nobel pentru Literatură. Hemingway se simţea slăbit şi, în consecinţă, se afla în incapacitatea de a participa la ceremionia de decernare a premiilor¡un diplomat american din Suedia va fi prezent la această ceremonie în numele lui Hemingway. Textul discursului de primire pe care diplomatul american l-a citit în numele său era acesta.

„Stimaţi membrii ai Academiei Suedeze, Doamnelor şi Domnilor, neavând priceperea şi dezinvoltura pentru a susţine un discurs, nici cunoştinţe de oratorie sau de retorică necesare, doresc să mulţumesc organizatorilor pentru generozitatea lui Alfred Nobel de a oferi acest premiu. Niciun autor care îi cunoşte pe marii scriitori ce nu au primit acest premui nu îl poate accepta decât cu modestie. Nu este necesar să îi menţionez pe aceşti scriitori. Fiecare dintre cei prezenţi aici îşi poate contura propria sa listă, după cunoştinţele şi conştiinţa sa.Îmi este imposibil să îl rog pe ambasadorul ţării să citescă un discurs în care un scriitor vrea să exprime tot ceea ce se află în sufletul său. Într-o scriere, lucrurile nu pot fi desluşite imediat, şi autorul este norocos dacă se întâmplă aşa¡ în cele din urmă însă, ele devin destul de clare, atât prin ele însele, cât şi datorită gradului de alchimie pe care autorul îl deţine, îl va fi suferit sau îl va fi uitat. Scrisul presupune o viaţă solitară.[...] Am vorbit prea mult pentru un scriitor. Un scriitor trebuie să scrie ceea ce vrea să spună şi nu să vorbească despre asta. Încă o dată, vă mulţumesc. “

        Biografie

Ernest Hemingway s-a născut la data de 21 iulie 1899 la Oak Park, Illinois, o suburbie a oraşului Chicago, în familia unui medic. Era cel de-al doilea copil al cuplului Clarence Edmonds Hemingway şi Grace Hemingway. Clarence era medic şi avea un cabinet particular. Fiului său i-a dat numele Ernest după bunicul mamei sale, Ernest Hall.            Familia Hemingway a mai avut şi alţi copii după naşterea lui Ernest. Ernest se afla în concurenţă cu sora lui mai mare, Marcelline, care se născuse cu un an înaintea lui. Grace îşi dorise ca al doilea copil să fie tot fată, dar pentru că nu a fost aşa, şi-a îndreptat întreaga afecţiune spre sora mai mare a lui Ernest, Marcelline. Mai târziu, Ernest Hemingway îşi aminteşte faptul că , prentru a atrage atenţia mamei sale, începuse încă de mic să folosească un limbaj necuviincios şi jignitor. Pe când avesa doi ani, într-o vară, tatăl său îl ia pentru prima oară la pescuit în regiunea Wallon Lake, unde avea o casă de vacanţă. Micuţul Ernest prinde cel mai mare peşte şi reuşeşte chiar să-l aducă singur la mal. După acest episod, pescuitul va rămâne pasiunea lui pentru tot restul vieţii.

După terminarea şcolii secundare nu-şi continuă studiile, ci pleacă în oraşul Kansas City, unde se angajează reporter la ziarul Kansas City Star. De aici, în 1918, se înrolează ca voluntar în formaţiile auxiliare ale Crucii Roşii americane şi e repartizat într-o unitate de ambulanţe care acţiona pe frontul Italia. E rănit de explozia unui obuz în apropiere de Fossalta di Piave şi e distins cu decoraţiile italiene Medalia d'Argento al Valore Militare şi Croce al Merito di Guerra.

Opera

În calitatea sa de reporter de război, atât în Primul Război Mondial, (1917 – 1918) cât şi în Al Doilea Război Mondial, (1939 – 1945), dar şi în Războiul civil spaniol, (1936 – 1939), autor de povestiri, nuvelist şi romancier, Ernest Hemingway impresionează prin utilizarea unui număr minim de mijloace stilistice şi artistice în obţinerea unui impact emoţional şi imaginativ maxim asupra cititorului. Din acest punct de vedere, unii critici literari îl considera un exponent al minimalismului în literatură, deşi Hemingway nu a gândit niciodată opera sa în aceşti termeni.

Întreaga opera a lui Hemingway are un puternic caracter autobiografic, fiind dominată de conflicte emoţionale puternice. Începând cu romanele pline de exuberanţă tinerească The Torrents of Spring, The Sun Also Rises şi A Farewell to Arms, continuând cu solidele Green Hills of Africa, Winner Takes Nothing şi To Have and Have Not şi culminând cu complexele For Whom the Bell Tolls , Across the River and into the Trees şi The Old Man and the Sea, traiectoria operei lui Hemingway este un continuu crescendo al aceloraşi teme etern umane: naştere, moarte, viaţă, neant, luptă, cedare, fidelitate, trădare.

Gloria romanului The Old Man and the Sea

 În perioada de stagnare, Hemingway a reuşit să creeze cadrul pentru mai multe romane noi, însă acestea nu s-au transformat niciodată în lucrări complete. A lăsat deoparte aceste lucrări nereuşite şi a început să scrie povestea unui bătrân pescar din Cuba.

Opere publicate antum

• 1923 - Trei Povestiri şi Zece Poeme
• 1925 - În timpul nostru
• 1926 - Torentele primăverii
• 1926 - Fiesta
• 1929 - Adio, arme!
• 1930 - Coloana a cincea şi Primele patruzeci şi nouă de povestiri
• 1932 - Moartea după-amiază
• 1933 - Învingătorul nu ia nimic
• 1935 -Colinele verzi ale Africii
• 1937 -A avea şi a nu avea
• 1940 - Pentru cine bat clopotele
• 1942 - Bărbaţi la război
• 1950 - Dincolo de râu şi între copaci
• 1952 - Bătrânul şi marea
•  Opere publicate postum
• 1962 - Anii sălbatici
• 1964 - A Moveable Feast 
• 1970 - Insule în derivă
• 1972 - Povestirile lui Nick Adam
• 1979 - 88 Poezii
• 1981 - Selected Letters 

                                   Bătrânul şi marea

                                                                   de  Ernest Hemingway

         

Povestea “Bătrânul şi marea “ de Ernest Hemingway este inspirată din viata unui pescar bătrân şi  sărac pe nume Santiago, pasionat de mânuitul undiţei.

”Totul  la el era bătrân, cu excepţia ochilor, iar ei aveau aceeaşi culoare ca şi marea şi erau veseli şi neînfricaţi. “

Cartea se deschide cu imaginea bătrânului care pescuia singur intr-o barca pe ocean in Gulf Stream “…  trecuseară optzeci si patru de zile de când nu  prinsese niciun peşte. In primele patruzeci de zile avuse un puşti cu el , Manoli.
După patruzeci de zile fără niciun peşte prins , părintii  i-au interzis să mai meargă pe mare împreuna cu bătrânul pescar , căci “ în mod irevocabil şi clar era saloo, adică forma cea mai rea  de ghinion.”       

                                                                       

Puştiul se supuse deciziei lor şi s-a mutat la o alta  barca , unde în prima săptămâmă s-au prins in plasă  trei peşti zdraveni.

Băiatul se întrista când vedea că bătrânul vine în fiecare zi cu barca goală , şi cobora întotdeauna pe mal ca să-l ajute.

 El  îl invaţase pe puşti să pescuiască , iar puştiul îl adora si-l respecta mult. Dorea să meargă cu Santiago .

Bătrânul  se uita la el cu ochii lui iubitori, încrezători şi orbiţi de soare, spunându-i că  dacă ar fi fost băiatul lui, l-ar fi luat cu el in larg şi şi-ar fi încercat norocul.

-“Dar eşti băiatul tatălui tău si al mamei tale şi eşti intr-o barcă norocoasă”. 

Bătrânul se hotărî să plece singur pe mare în căutarea unui peşte mare. El trăieşte cu speranţa că a optzecişicincea zi  ii va aduce noroc.

“85 e un număr cu noroc.Ce-ai zice să mă  vezi venind cu unul  din  ăia grozavi de  peste 500 kg? Norocul aş vrea să-l văd , să pun mâna pe el şi să-l  simt . El mi-e  norocul.”

 Aşteptă momentul prielnic ,şi anume, cel al fluxului.

“Nu-şi  pierduse niciodată speranţa şi încrederea , dar acum ele i se insufleţeau ca atunci când începe să sufle briza. Azi o să merg să pescuiesc în larg, acolo unde se adună bancurile de palamida şi ton alb şi ,poate , că printre peştii ăia o să dau şi peste unul mare”.

Vâslea ritmic şi fără să facă niciun efort , deoarece reuşea să  menţină foarte bine viteza , iar suprafaţa oceanului era netedă. Până să se lumineze cu adevărat, bătrânul dădu drumul momelilor în apă şi se lăsă dus de curent. Deodata,  pluta undiţei se mişcă . Un peşte a muşcat momeala.

 Santiago şi-a  dat seama că este un peşte mare pentru că trăgea cu putere barca în larg.

“N-am dat niciodată peste vreun peşte atât de puternic sau peste unul care să se  poarte atât de ciudat”

Timp de trei zile , Santiago “se lupta“ cu peştele care nu se lăsa prins .

Era o lupta aprigă între peştele captiv ce se dovedea a fi foarte puternic si bătrânul  care avea  o experienţă de-o viaţă.”… am să-i arat ce pot face şi câte poate îndura un om”.

 Mâinile şi umărul bătrânului  pescar erau pline de răni, dar nu se lăsa bătut. “..omul nu-i făcut să fie înfrânt. Un om poate fi  nimicit,dar nu înfrânt”

 Se gândea la peşte, la puşti. Orele treceau încet şi chinuitor. Foamea şi setea îi provocau stări de ameţeala.

-“ Aş fi vrut să fie şi puştiul cu mine. Să mă ajute şi să vadă şi el. Nimeni n-ar trebui să rămână singur când  îmbătrâneşte”.Simte înstrăinarea ca pe o povara .

Gândurile lui Santiago se indreaptau spre anii  tinereţii, la Africa , la leii cei tineri. De asemenea, văzuse  mulţi peşti mari la viaţa lui, dar niciodata când era singur. Nu mai vedea nici ţărmul şi era legat de cel mai mare peşte pe care-l  văzuse vreodată , mai mare decât auzise el ca ar fi  putut exista.

“Peştele apăru la suprafaţa , viu, cu moartea înfiptă  în el şi se ridica mult deasupra apei, arătându-se cu toată lungimea şi laţimea , în toată forţa şi splendoarea lui. “

               

 După trei zile de zbateri, Santiago reuşeşte să-l lege şi să-l remorcheze încet spre ţărm.

Atraşi de sângele peştelui , au apărut rechinii  .

-“Era prea frumos ca să dureze,îşi spuse.”

Când rechinul atacă , Santiago simţea că parcă l-ar fi atacat pe el.

                     

In cele din urmă, bătrânul ajunge in  port doar cu scheletul peştelui;  acest  schelet  colosal   este  dovada faptului  că  atât pentru sine , cât şi pentru ceilalti  , bătrânul Santiago este un învingător,depăşindu-şi  condiţia.
  După ce îşi târăşte  singur barca pe ţărm ,merge la coliba sa.. A  doua zi  dimineaţa se trezeşte şi-l  vede  pe Manolin , senin şi  încrezător …”de acum înainte pescuim împreuna, fiindcă mai am multe de învăţat .”

Citind această  poveste , am trăit alături de bătrânul Santiago şi am învăţat că un om  nu  poate fi   înfrânt. Ce  m-a impresionat   din această  carte? Tot. Cel mai mult? ..

Atunci când pleacă în larg  , bătrânul Santiago   admite   şi  ideea unui posibil eşec , acceptându-l cu demnitate.


Filmul 

Bazat pe opera literară semnată de Ernest Hemingway, filmul spune povestea simplă și dramatică a unui bătrân pescar, pe care succesul l-a părăsit. El visează la capturile de odinioară, introducându-l pe un băiat sărac în mitologia bogată a pescarilor. Într-o zi, când era pe mare, în cârligul bătrânului se agață cel mai mare pește pe care l-a văzut. Duce o adevarată luptă ca să pună mâna pe el, dar o încercare și mai rea se vor dovedi atacurile rechinilor. 

  

                              




Bibliografie


1.Wikipedia cu datele biografice si opere.
2.Batrnul si marea de Ernest Hemungway,Editura Polirom, Bucuresti 2007.


Recomandari                      

Celor ce au citit cartea"Batranul si marea"-de Ernest Hemingway si le-a plăcut,le recomand "Pescărusul Jonathan Livingstone"-de Richard Bach

Vizualizaţi  pescarusullivingstone.blogspot.com